Motto 1: „Sportul nu formeaza caractere. El le … dezvaluie”- John Wooden, fost jucator si mare antrenor de baschet profesionist american. (Cu riscul de a plictisi si chiar enerva pe cineva, ma incapatanez sa repet acest motto pentru ca-l consider essential in sport).
Motto 2: „Olimpismul este o filosofie care, prin combinatia dintre cultura si sport, cauta sa creeze o conceptie de viata bazata pe placerea gasita in efort, pe valoarea educationala a exemplului personal si pe respectul fata de principiile etice universale…”- Juan Antonio Samaranch, fost presedinte al Comitetului International Olimpic, plecat dintre noi cu ani in urma.
Motto 3: „Sportul practicat in mod serios nu are nimic de-a face cu fair-play-ul. Este o manifestare de ura, gelozie, laudarosenie, desconsiderare a tuturor regulilor si placerea sadica de a fi martor la violenta. Cu alte cuvinte, un razboi fara impuscaturi…”- George Orwell, nuvelist si eseist englez, sec. XX.
Daca in “gandul” meu precedent despre “U” doream ca toti cei legati de “idee” sa fie “champions”, de data asta voi dori ca toti cei ce suntem legati de “idee”, jucatori, leaderi, suporteri, maseuri, fizioterapeuti, sau copiii de mingi sa fim, “olimpieni”. Adica, maiestuosi, impunători si senini. In stransa relatie cu Motto 2.
Am introdus si un al 3-lea Motto pentru ca am realizat ca din pacate sportul, mai ales cel de azi, se indeparteaza tot mai mult de principiile lui Pierre de Coubertin, cel care spunea ca la jocurile olimpice si in sport in general, important e sa participi nu sa castigi. Iar “Ideea U” este cel mai aproape de acest crez. Mai aproape decat orice alta “idee”, daca mai exista asa ceva in fotbalul romanesc. Asta ma duce automat cu gandul la cele doua echipe de fotbal din Cluj. Din fericire, singura aproape de sufletul meu si ma refer aici la cea in doua culori, lumina si doliu, macar intr-o buna parte din istoria ei aproape seculara, s-a bazat pe principiile olimpistului amintit. Cealalta, de la “sapte strazi”, o fi fost campioana dar niciodata nu a fost “champion” (vezi “gandul” meu predecent).Nu vreau sa comentez fotbalul de data asta, ci mai ales sportul in general si caracterul celor care-l practica.
Pentru a practica un sport la modul profesionist trebuie in primul rand sa ai talent. Bazat pe motto-ul cu numarul 3, caracterul conteaza mai putin. Dar oricat talent ai avea, in sportul de echipa mai ales, nu este destul. Marele Michael Jordan, de majoritatea considerat cel mai mare jucator de baschet al tuturor timpurilor, spunea un mare adevar: „Talentul castiga meciuri dar echipa si inteligenta castiga campionate…”. Dar cum noi nu alergam dupa campionate, consider ca echipa si inteligenta celor cu tricou alb negru trebuie sa castige atat meciuri cat si inimile celor din peluza.
Un sportiv adevarat, daca vrea sa exceleze, trebuie sa fie dedicat total sportului ales. Trebuie sa fie pregatit de un mare efort si, mai ales, sa accepte uneori o critica distrugatoare. Fara o dedicatie 100% nu poate face nimic. Poate doar miscare. Un „sclav” al sportului nu-si va castiga niciodata „libertatea”.
Dar vine Merle Kessler, un dramaturg, umorist si muzician american contemporan care spune: „Jucatorii de fotbal (american si nu numai, nota mea), ca si prostituatele, sunt in ‘business’-ul care te pune sa-ti ‘alergi’ trupul pentru placerea unor…straini…”. Iar un alt titan, George Bernard Shaw avea urmatoarea interpretare: „Uciderea unui tigru este considerata sport, dar cand un tigru vrea sa-l omoare pe omul care vrea sa-l ucida, este considerata ferociatate…”. Sa nu-i dam dreptate?
In sport, mai ales in sport, onoarea nu se castiga, ea se poate doar … pierde. In sport ar trebui sa primeze caracterul, dar de cele mai multe ori primeaza reputatia. Iar reputatia, din pacate, este doar ce cred altii despre tine. Revin aici la Motto 1, care spune un foarte mare adevar. Da, in sport mai ales, iti dai seama de adevaratul caracter al celui care-l practica. Si, din pacate, sportivii de mare caracter au fost sau sunt atat de putini incat aproape ca reusim sa-i tinem minte pe toti. A’propos, Sisi, pentru mine esti titular in fiecare meci.
Asa ca hai sa ne linistim si ,vorba unui castigator de doua medalii la olimpiada din 1924 de la Paris, englezul Doug Larson, ar trebui sa tinem cont de urmatorul fapt: „Daca oamenii s-ar concentra la lucrurile cele mai importante, ar fi o criza teribila de … betze de pescuit…”.
Inchei tot cu o cugetare despre sport, care mi-a mers drept in inima: “Nu-ti pleca niciodata capul. Nu renuta si nu te intrista. Gaseste o alta cale. Si, mai ales nu te ruga cand ploua daca nu te rogi si cand soarele straluceste…”- Leroy “Satchel” Paige, primul jucator negru de baseball inclus in Baseball Hall of Fame in 1971.
„Citius altius fortius!” Tempo “U”!
Bogdan, California
P.S. Parca fara acea ratare de penalty a lui Lemnaru la Mures, “U” nu ar fi fost “U”… A fost frumos.
Bravo jucatorilor. Plecaciune pentru cei care au mers la Mures, facand din luni duminica.
